Prima dorinta pe anul asta a fost sa fiu o mama buna. Sa reusesc sa o cresc frumos pe Zoe. Sa fiu o sotie si o iubita buna e o dorinta constanta. Dar a doua dorinta a fost sa slabesc. Si uite asa am inceput anul cu spor si am reusit sa dau cam 9 kilograme. In 2 luni si jumatate. Dupa care m-am oprit. Pentru ca pur si simplu corpul a zis stop si nu s-a mai intamplat nimic. Cantarul arata aceeasi greutate. Dieta era la fel, ritmul meu identic. Si m-am oprit destul cat sa vreau acum sa o iau de la capat. Si am luat-o de la capat cu o dieta noua. Faimoasa dieta Dukan care pare sa fie un adevarat panaceu. Si totusi dupa o saptamana cu proteine si multa carne si lactate, cu care de altfel eu sunt obisnuita si pe care le consum cu regularitate si cu moderatie, mi-a fost dor de fructe si m-am oprit. Iar. De ce sa incerc diete noi daca cele vechi functioneaza mai bine? Mai greu, mai incet, dar functioneaza. Si de ce sa renunt la fructe tocmai acum in avanpremiera cireselor si a pepenelui rosu? Doamne fereste ca asa ceva nu se poate.
Fapt pentru care am facut cel mai mare suc de portocale si de lamai si am baut cu pofta.
Slabitul revine ca obiectiv principal, de maine dis de dimineata. Dar cu fructele printre alte alimente sanatoase, ca altfel nu se poate.