Nu este vorba despre minunatul serial Lie to me si nici despre cartea care ii sta la bază.
Dar tot despre expresii și micro-expresii ale feței care exprimă cele mai sincere emoții, trăiri și reacții. Iar cele mai sincere emoții le vezi la copii. E clar.
Orice mutră țâfnoasă, încruntată, orice sprânceană ridicată sau buză lăsată, un zâmbet care crește treptat, niște ochi din ce în ce mai mari, o gură deschisă spontan, toate exprimă o dorință, o nevoie, o dragoste, o frustrare. Și toate sunt bune. Pentru că sunt emoții. Nu știu dacă a fost vreuna care m-a impresionat cel mai tare. Toate sunt emoționante și surprinzătoare. Expresia feței când încearcă un fel nou de mâncare (ridichi, spanac, cașcaval, cireșe, mămăligă și multe altele), când se sperie din cauza unui alt copil care țipă, când aude o bormașină, când e cel mai nervoasă, când stă să râdă cu chicoteli (e o pauză simpatică acolo și se întâmplă și înainte de râs, nu doar de plâns), când se gâdilă. Sau când nu-i place un fruct sau o legumă. Sunt mici momente revelatoare. Căci puiul de om e spontaneitatea și sinceritatea întruchipată și felul în care descoperă viața e miraculos. Și te pune și pe gânduri. Și apoi pe pozat.
Cam din motivul ăsta îi fac eu poze lui Zoe într-o veselie. Nu doar pentru că e copilul meu sau pentru că e frumoasă sau pentru că îmi place să fac fotografii. Ci mai ales pentru că vreau să surprind toate aceste emoții și reacții. Acum și pentru totdeauna. Și partea bună este că aparatul foto încă nu reprezintă o barieră. Nu se schimbă nimic atunci când îl vede, nu e om mare care „să stea la poză”, să se pregătească sau să zâmbească forțat. Poze făcute de mine, mai cu telefonul meu sau al altora, mai cu aparatul foto, am deja mii. Și nici 1 an nu are. :) Nu știu dacă să mă laud cu ele sau nu. Or fi prea multe? Sigur voi mai șterge. Dar până atunci sunt amintiri la care mă surprind uitându-mă în timp ce doarme și deja mi-e dor de ea.
Însă poze făcute de alții (în cazul de mai jos, de Nicoleta Grigore), cu mai multă atenție și experiență, am mai puține. Dar cele pe care le am își merită albumul.
anașimaria 