Si apartamentul e o casa. Dar nu e o casa pe pamant. Nu are teren de joaca in fata sau teren de sezlong in spate si nici iarba in dreapta sau in stanga. Iar o casa din asta pe pamant si cu teren pentru orice e o binecuvantare. Nu doar pentru dimineti petrecute pe terasa sau pentru seri romantice sau pentru picnicuri spontane. Ci mai ales pentru joaca cu copii. Pentru stat cu ei in iarba sau cu patura pe iarba, pentru mers descult prin iarba, pentru aer curat care sa nu includa deplasare cu masina, cu caruciorul, cu marsupiul sau cu orice alt mijloc de transport, fie el si cel mai simplu si mai ieftin, si anume propriile maini si picioare. Sa stai la casa cu curte pare sa fie nemaipomenit. Am locuit la bunici intr-o casa si stau si acum cand imi vizitez parintii, tot intr-o casa. Dar de-abia acum realizez ce bine si frumos si sanatos e sa ai una si sa stai in ea pe termen lung.
Noi ne-am mutat la apartament. Am cautat si casa si am si vizionat cateva prin ratacirile si vizionarile noastre. Dar din cauza pretului ridicat, am lasat balta ideea si dorinta de a sta la casa cu terasa. Desi apartamentul nostru este intocmai pe gusturile noastre, parca nu m-as lasa dusa de aici de la parinti, unde nu vin neaparat ca sa imi pup constant tatal care mi-a dat viata, ci vin sa imi aduc fiica a carei viata o am in grija.
Si tocmai caci ne sincronizam perfect. Eu cred ca cel mai bine pentru ea este joaca afara in locul celei din casa, iar ei ii place nemaipomenit sa mearga de-a busilea de-a lungul si de-a latul curtii. Joaca si jucariile or fi, ce-i drept, aceleasi. Si afara si in casa. Dar sa iei curtea la genunchi, sa bagi in gura iarba si frunze si sa alergi sau sa fii alergata de un chow-chow simpatic cu nume de ketchup, e alta poveste. Una cu final fericit, cam de fiecare data.
In ciuda dorintelor mele initiale, cum ca nu vom sta prea mult pe capul bunicilor, presimt vizite dese, tocmai pentru iarba verde de acasa. Caci casa proprie sau in chirie e un vis destul de indepartat. Dar nu imposibil. Param-Pa-Pam!
anașimaria 