Dintre toate simturile, cred ca pe cel tactil il iubesc cel mai tare. Pentru ca imi place sa simt lucruri, obiecte, oameni. Sa pipai, sa imi (pe)trec mainile peste tesaturi, peste piese de mobilier, peste alimente, sa aleg fructe in piata, sa simt piele de om, sa pun mana pe tot ce pot.
Dar de cand cu Zoe, cred ca mirosul castiga si el teren. Pentru ca mirosul de bebelus este cel mai tare din lume. Jur. Am mai scris despre asta. Dar e adevarat.
Mirosul de bebelus bate orice miros de iarba cosita sau de iarba de dimineata, bate orice miros de scortisoara sau de sapun de casa, intrece orice miros de prenadez sau de oja (pe care le iubesc de altfel). Depaseste orice asteptare. Stii ca bebelusii miros bine, miros a lapte, a caldura, a sanatate. Ai mai mirosit si alti bebelusi. Dar parca al tau are cel mai pregnant miros. E acelasi, dar e mai puternic. Iar mirosul asta este mai presus de aburii de dupa ploaie sau mirosul de piele bronzata. Mai presus de mirosul de capsuni sau de pepene, de orez cu lapte sau de paine de-abia scoasa din cuptor. E mai tare decat mirosul casei bunicii sau mirosul proaspat al unei lenjerii de pat curate. Il simti pe la ceafa sau pe la urechi. Sau la picioare. Sau la incheieturile mainii. Sau pur si simplu in camera. Uneori e subtil, alteori e mai clar decat orice alt miros pe care il cunosti si iti place. Si ai vrea sa il simti mereu. Fie cand doarme, fie cand e treaza. Mirosi o data, de doua ori. E un miros de stare de bine. Apoi rasufli prelung. Ca sa scoti afara fericirea asta scurta. S-o transmiti si altora. Sau sa mai faci loc.
anașimaria 
De multe ori stau și ma gândesc ca vor creste și cel mai dor îmi va fi tocmai de acest miros al lor divin. Deocamdată ma bucur cât pot de mult de el și nu ma mai satur.
ApreciazăApreciază