Nu am timp de nimic. Clar. Asta e sentimentul. Si totusi fac multe.
Incerc sa ma impart cat mai eficient posibil intre Zoe, casa si dieta. Si mai nou botez. Zoe imi ocupa cel mai mult timp si cand ne apucam sa ne jucam, nu ne mai oprim. De fapt ne oprim, cand se plictiseste ea. Degeaba incerc eu sa fiu cat mai simpatica, sa ii vorbesc pe limba ei, sa o gadil, sa o jughin. Ii ajunge si ei la un moment dat si incepe maraiala, smiorcaiala. Si atunci incep plimbarile si alte nebunii. Apoi, cand ea doarme, imi ocup timpul cu pompa de san si cu cautari pe net, schimburi de mailuri, telefoane pentru parchet, gresie, faianta, mobilier de bucatarie, o veselie. Si dureaza. Si evident, pare ca nu se termina. Conteaza pretul, culoarea, finisajul, timpul de comanda. Tot conteaza. De unde si cautarile multe.
Intre timp am inceput sa ma preocup si de botez. Si cu toate bunele intentii de a nu ma complica, tot trebuie cautate si cumparate diverse. Am ales noi un botez restrans, in familie., dar unele lucruri tot trebuie bifate. Sau cel putin vreau eu sa fie bifate. Ce daca sunt doar rudele apropiate? Ce, ele nu vor sa primeasca invitatie? Ce daca e doar o lumanare? Nu trebuie sa arate bine? Ce daca e doar o adunare? Nu trebuie sa aiba si ea un concept? :) Ce-i drept, imi face placere. Cu Zoe in cap si ochii ei de maimuta, ma gandesc ca trebuie sa fac ceva dragut.
Iar peste toate aceste ocupatii vine dieta, pe care am inceput-o de putin timp. O dieta insa cam lejera, dar care macar ma ajuta sa nu ma stresez cu ore, cu gramaje, cu alaptat. Vedem cum decurge. Dieta, caci timpul stiu cum curge. Greu si repede in acelasi timp.
Si realizez cat de valoros e timpul. Ca niciodata. 10 minute singura, cu picioarele in sus, 10 minute de stat si de facut NIMIC, oh, ce placere. Dar cam atat.
anașimaria 