Sa nu uit si sa scriu repede inainte de culcare (caci Zoe doarme deja de o ora, ceea ce e o schimbare in bine).
Azi am gangurit impreuna in 2 sesiuni (lungi, de peste juma de ora) de nu imi venea sa cred ce imi iese pe gura. Caci de la ea primeam tot felul de vocalize. Dar eu? Eu am fost in stare, la randul meu, sa ii raspund pe limba ei. Cat de amuzant si placut. Cum ne intelegeam noi asa: cu atingeri scurte sau lungi, rapide sau lenese, cu zambete, cu chiote, cu gangureli. Doamne.
Nici nu stiu cum pot sa ma mai stresez cu ea, din moment ce ganguritul este un factor destresant in sine.
anașimaria 