Nu stiu cum au trecut si cum am ajuns aici, dar am ajuns la 2 luni. Zoe are 2 luni de viata. Doamne-ajuta. Simt ca timpul trece foarte greu, iar uneori mi-l doresc sa zboare. Si totusi au trecut 2 luni in care:
– A crescut cu cel putin 5 cm
– A pus cel putin 1 kg si jumatate (la cele 4,200 existente), ceea ce inseamna picioare pufoase si manute gingase
– A inceput sa zambeasca, sa gangureasca, sa se intoarca in patut, sa planga mai mult, sa doarma mai mult, sa isi tina capul si sa il ridice la cote maxime, sa priveasca mai clar si sa reactioneze mai des: la vorbe, muzica, zgomot, lumina si nu in ultimul rand la atingere
– A naparlit putin. Putin mai mult. Parul brunet si des s-a transformat intr-unul rar, de culoare nedefinita, cu nuante de saten, blond, roscat
– A cunoscut rude, prieteni si cateva locuri noi
– A primit binecuvantarea preotului (sub forma de rugaciune, nu si de botez inca)
– A fost martora multor evenimente din viata noastra, mai mult sau mai putin placute sau stresante
– A fost fotografiata, pupata, hranita cu drag si iubita mult
– A crescut pur si simplu.
Fapt pentru care pare ca incape greu in leagan. Dar mai incape.
Si cand sta ii mai fac cate o fotografie. Pentru ca sta putin. Din pacate. Si din fericire totusi.
anașimaria 