Scriam la un moment dat despre primul meu pas spre civilizatie :)
Am mai facut cativa zilele astea. Si e tare bine. Pentru ca stand atat de mult in casa (cu toate ca iesim si seara si in weekend-uri) si facand cam acelasi lucru (desi uneori cantecele de adormit difera :)) simt ca pierd controlul asupra unor lucruri pe care le faceam cu regularitate si la care vreau sa revin.
In weekend m-am vopsit (ooo, ce bine a fost), azi am reusit sa ajung la dentist, iar joi merg la masaj pentru prima data dupa nastere (caci o pauza de 3 luni dupa 2 ani de masaj constant e o pauza).
Operatia nu s-a inchis, dar eu tot ma duc. Ma duc sa ma maseze macar pe maini si pe picioare si mai ales pe spate, din orice pozitie se va putea, ca simt ca ma lasa coloana si incheieturile. Doar au dus atatea kilograme!
De-abia astept sa fac si prima iesire pe bicicleta. Atunci o sa ma simt si mai bine. Si prima iesire la Carturesti. N-am mai fost pe acolo de o groaza de vreme.
Desi timp as putea sa imi fac. Sa o iau pe Zoe in brate si sa mergem. Dar dupa 3 zile consecutive de tinut fata in Marsupi cumparat recent, am simtit cum operatia se deschide si mai tare, in loc sa se inchida odata! Astfel incat, am lasat hamul minune deoparte pentru inca o perioada. Scurta sper. Desi tot ce se poate sa merg la medic si sa aud din nou: in 2 saptamani se vindeca.
Ce-i drept, din 2 in 2 saptamani s-a inregistrat cate o amelioare. Dar de vindecat complet, cale lunga sa-mi ajunga. Si uite asa se fac 2 luni si eu tot cu boxeri ma gasesc si cu mers de testoasa. Sanatosi sa fim (chiar si cu intarziere), caci rabdatori le-om duce toate.