Parca am avut o epifanie.
Odata cu descoperirea acestei tipe pe nume Maira Kalman si a ideilor ei, am simtit cum rezonez si eu cu ea si mi-am dat seama cat de mult adevar graieste. Ma rog, ea a grait mult adevar, atat prin ilustratiile narative, cat si prin clipurile descoperite pe youtube unde vorbeste despre diferenta intre simtire si ratiune, despre viata si fericire, despre bucuria scrisului, acest delir creativ atat de frumos si ceea ce m-a pasionat pe mine, despre mers. Mers pur si simplu. Despre care spune, ca de altfel si alti mari scriitori, ca te elibereaza de stres, te destinde, iti destinde mintea si lasa loc producerii de idei.
Si iata cum am avut eu epifania urmatoare: cum de fiecare data cand ma intorc dintr-o calatorie, ma gasesc in cel mai bun si mai creativ moment. Evident, calatoria in sine, cunoasterea unor locuri si oameni noi ajuta mult. Dar mersul ca atare, kilometri de mers in fiecare oras in care ajung, cred acum ca ajuta enorm. Pentru ca asta facem noi in calatorii. In orice tara am merge si in orice oras sau satuc. Pe langa vizite, obiective, fotografii, mic-dejunuri si shopping, mergem foarte mult. Mersul acesta pe jos care caracterizeaza fiecare drum al nostru si care s-a instituit involuntar in fiecare destinatie, imi place de mor. Si iata cat bine face. Si nici macar nu imi pusesem aceasta problema vreodata. Care de fapt nu e problema, ci o oportunitate. Traiasca mersul. Recomandat nu doar pentru sanatatea fizica, dar si pentru aia mentala.
Astfel ca, din cauza acestei Maira, am ajuns nu doar la aceste ganduri fantastice, cat si la o comanda pe net a 2 dintre cartile ei. Si altele pe langa, pe care le tot tineam in standby, in cosul book depository, poate tocmai pentru o zi ca asta.
De care am auzit de curand si tind sa cred ca este o minune de carte cu sfaturi de la un pediatru renumit pentru parinti normali care vor sa nu ajunga disperati.
Apoi, d’ale mele:
Stop, think, go, do – How typography and graphic design change influence behavior
si inca vreo 2.
anașimaria 