Iata ca am facut primul pas catre civilizatie. Am revenit in trafic in postura de sofer. Mi-era teama sa ma urc la volan in conditiile in care operatia nu s-a vindecat (ba chiar am un obicei impus de mers la medic de 2 ori pe saptamana in vederea ingrijirii si curatarii ei) si nici mersul de pinguin nu s-a schimbat. Teama s-a spulberat odata cu primul drum prin Ploiesti, drum pe care l-am dus la capat cu brio, desi cu viteza minima si atentie maxima.
Astfel am reusit sa fac acest prim pas care ma scoate din rutina zilnica. Urmeaza purtarea lui Zoe in sling (care evident depinde tot de nenorocita de operatie) si iesirea cu ea in lume. Altfel decat in scoica si in carucior cu ajutorul lui Radu. Caci singura cu faimosul carucior Stokke nu ma descurc neam. E dragut el, arata bine, are tot ce-i trebuie, pana si suport de pahar. In plus e primit pe post de zestre. Dar e tare complicat. Asa imi pare acum, cand rabdarea a fost pusa de atatea ori la incercare.
Si odata cu purtarea in sling, urmeaza si iesirile mai dese. Si mai serioase. Inafara de plimbat in parc, pe alee, la Ploiesti sau la o terasa. De-abia astept.
Si apoi ma asteapta drumul catre salonul de masaj. Si drumul catre fata cu tratamentul facial amanat de acum 1 an si jumatate. Sau drumul obisnuit catre pedichiura. Si alte drumuri care ajuta corpul sa isi revina si sa se mentina si mintea sa fie sanatoasa. Fie ele drumuri individuale sau cu fata cea frumoasa la purtator.
Deci odata cu acest moment magic in care am reinceput sa conduc, o sa incep sa ma organizez mai bine. Si sa fac mai multe. Si sa nu mai depind de nimeni. Nici macar de Radu, desi era placut sa mergem impreuna peste tot. Sa incep sa plec de una singura si sa fiu in stare.
N-as zice ca mi-era dor de condus. Desi condusul este o mare mare placere. Dar ipostaza este cu siguranta mai placuta. Sa fiu pe locul soferului, decat mereu pe locul din spate. Caci de locul din dreapta nu mai zic. Nu am mai stat acolo de cel putin 2 luni. Cam atat am ocolit centura. Acum am reluat legatura. Legatura cu centura. :)
anașimaria 
Un gând despre „Verde-n trafic”