Pentru Andy Warhol 15 minute reprezentau celebritatea.
Pentru mine si Zoe 15 minute pot insemna o viata. Un test de rabdare, uneori de indemanare. O suita de actiuni diferite care se inlantuie rapid, intr-o ordine total aleatorie. Cat altii fac intr-o zi, noi putem face in 15 minute.
Zau daca timpul nu are alta valoare. Cu un copil mic se scurge altfel, zilele trec mai greu si totusi uneori foarte repede. Orele se impart in minute fixe iar minutele sunt valoroase.
Un copil mic este perfect imprevizibil si mereu surprinzator. Acum doarme, peste o secunda tipa. Acum rade, acum se incrunta. Acum se trage cu mainile de par, acum sforaie. Acum dirijeaza o orchestra invizibila, acum are o mana sub capul ei si una in capul meu.
Azi, 15 minute au decurs asa: ma uitam la ea cum doarme linistita, invelita cu un prosopel dupa baie, pe burta fiind si cu nasul in perna. Dintr-o data au inceput un urlet, doua, trei. Drept pentru care au urmat o vorba, doua trei. O mangaiere, doua, trei. Apoi mancare. Pozitia de ragait, un minut asa, dupa care spalat fundulet de caca, schimbat scutec, apoi iar somn si din nou pozitia de broscuta, cu nasul in perna. Timp in care telefonul suna si vibra de mesaje. Iar unii cred ca nu inteleg de ce acum raspund, acum nu mai raspund. De la o secunda la alta.
Si uite asa trec alte 15 minute si alte 15 minute. Si uneori aceste 15 minute sunt batute in cuie. Doarme 15′, e treaza pentru urmatoarele 15. Cam asa.
Timpul conteaza. Niciodata nu am fost mai constienta de asta. Nici atunci cand urma sa avem un brainstorming si in ultimele 5 minute imi adunam toate gandurile si foile. E mai pretios ca oricand si delimiteaza cele mai banale sau cele mai amuzante activitati dintr-o zi de mama.
Datorita acestui timp am ajuns la o luna si un pic alaturi de Zoe si totusi au trecut atat de greu! Orele nedormite si momentele stresante au contribuit si ele la aceasta eternitate.
Cel mai probabil, asa o sa ajung sa eficientizez timpul la maxim. Si asta e un lucru bun.
anașimaria 