Trece timpul si creste si starea de bine. Ma alarmez in continuare cand plange si eu n-o pot linisti, ma stresez pentru ca uneori laptele nu pare sa fie indeajuns, mai plang alteori. Dar e mai bine. Si sper sa fie si mai si. Ca sa am si eu timp de fotografii. Cu Zoe, cu noi, cu mine si cu Zoe. Fotografii, nu poze.
Iar fotografiile le fac atunci cand totul chiar e bine. Asta am observat. Starea de fotografiat nu vine chiar de la sine. E nevoie de liniste, de calm, de momente de bine. Iar aici la Ploiesti pare sa fie bine. Caci unde e spatiu mai mare, unde e verdeatai racoare, unde e lume mai multa, ii prieste si ei.
Si uite asa mai trece o zi, Zoe creste si eu nu am fotografii cu ea. Am doar poze facute cu Iphone-ul. Ca de exemplu, cele de mai jos, facute in patutul fancy-trendy achizitionat de bunica de acum ceva vreme. Iar pozele sunt tare dragute. Pentru ca ea e o draguta.
Dar astept ziua si momentul cand o sa vina cheful sa iau aparatul cel serios si sa fac si niste ‘poze’ mai serioase. Pentru ca merita.
In plus, ma asteapta si o carte/album sau ce o fi primita cadou, care se cheama Bebelusul meu. Ma asteapta sa o mazgalesc cu detalii de nastere si de prima luna de viata, cu spatii pentru poze si pentru diverse.
anașimaria 