Tocmai ce am terminat de vazut filmul documentar Le premier cri. Un film despre nastere, pe atat de interesant, pe atat de emotionant. Diferite nasteri, diferite culturi, diferite alegeri.
Despre film, se scriu urmatoarele: „Povestea senzationala a nasterii, a primului tipat, de pe toate continentele, din cele mai izolate locuri din lume pana in cele mai mari aglomerari urbane. De-a lungul a 24 de ore, destinele a zece femei de pe tot globul se intersecteaza intr-un moment unic, magic, emotionant si universal.”
Eu scriu doar atat: oricum am alege sa nastem, in orice tara ne-am afla si oricare ar fi convingerile noastre, asta e un film de vazut. La final, dai 2 lacrimi sau iti ramane un nod in gat. Dar nu asta e problema. Dimpotriva.
Ma bucur ca am dat peste el. Tocmai in acest moment, la aproape 41 de saptamani, cand nasterea naturala vine cu un semn de intrebare. O intrebare la care eu sper sa raspund pozitiv si sa nu fiu fortata sa aleg, fara voie, cezariana.
anașimaria 