N-am ajuns sa o tin pe Zoe in brate. Nu am nascut. Nu am inceput sa simt nici macar o contractie din aia serioasa cu care se presupune ca incepe travaliul. Astfel incat, am imbratisat alte activitati in acest weekend. Cu ajutorul unui sot care a batut din nou drumul pana la Constanta, am iesit la plaja, la film (What to expect when you’re expecting, clar :)), la plimbare, la restaurant si evident, la shopping. Am fost pana si in Satul de Vacanta. Daca weekendul trecut am batut portul si Olimpul, acum am luat-o la pas prin Mamaia veche si Mamaia noua. Iar in Mamaia Veche am vazut de toate. Magazine uitate sau dimpotriva, impopotonate, terase cu muzici rasunatoare, jocuri in culori apasatoare, masinute, mici, ponei, tot ce vrei. De la mic, la mare, in Satul de Vacanta era distractie mare. Distractia mea a fost un porumb fiert (bun), care mi-a sarit in cale dupa ce am testat alte tarabe asemanatoare, dar cu porumb dulce si/sau congelat. Ceea ce evident, m-a bucurat. Asa ca am bifat si pofta asta in sarcina. Un porumb fiert si un porumb copt.
Dupa porumb insa, vine momentul sa iti iei la revedere. La revedere de la aceasta exeprienta si acest spatiu al pierzaniei. Pentru ca acolo se pierd multe. Se pierde rusinea, decenta, bunul simt si multe alte simturi. Al auzului in mod special. Dupa care al mirosului si treptat al vederii. Noi ne-am incapatanat sa vedem tot. De la un capat la altul. Sa stim cum sta treaba si pana unde se poate forta limita. Am vazut, ne-a ajuns si-apoi am fugit sanatos.
O fuga sanatoasa catre alt capat al statiunii, unde am dat de liniste, de scoici, de zmei si zmee, de thievery corporation, de apa curata si limonada cu apa plata. A fost excelent. Am uitat de nasterea care urmeaza. De dureri, de nerabdare, de teama. Am vorbit insa de Zoe si de ce o asteapta dupa momentul T0.
Mai putin excelenta a fost noaptea de dupa, in care am simtit usturimi in picioare. Asta pentru ca nici soarele nu mai avea rabdare. Si mi-a lasat niste urme pe ici, pe colo, pe gat, pe maini, pe un sfert din picioare. Pe unde se vedea ceva piele. Si asa am descoperit o noua durere care concureaza cu cea de spate, pana la punctul in care o anihileaza. Ceea ce e interesant. Doar ca e si amuzant. Mult mai amuzant decat verigheta prinsa la stramtoare. Dar de data asta ma abtin cu poza.
O sa pun insa alte poze. Dintre care caruselul muzical le intrece pe toate. L-am luat pentru Zoe (de la un magazin tare tare dragut, de pe Blvd Tomis), dar m-am tot jucat si eu cu el. :)
Cel mai bine plasat copac de langa hotel. Dudul. :)
anașimaria 