Scrisoare

„Dragă Zoe,

Te pup cu drag. Nu am cum să fac asta fizic, nici măcar burta să o pup nu pot (și nici taică-tu nu e prin zonă să facă asta), dar te pup în gând. Îți trimit câteva bezele până în momentul magic în care o să te țin în brațe și o să te pup pe frunte. Eu așa zic. Că întâi pe frunte o să te pup. Dar cine știe.

Ce voiam însă să îți spun. Că deja stai cam de 40 de săptămâni la mine în burtă și văd că îți merge bine. Atât de bine, încât te lași așteptată. Nu mă supăr. Tu știi mai bine. Dar nici foarte încântată nu sunt, să știi. Pentru că în timp ce tu te legeni și faci tumbe, cu picioarele în cap și cu mâinile întortocheate, eu mă lupt cu niște dureri de spate, cu altele de burtă, cu altele de picioare. Cu dureri în general. O să vezi tu când o să fii și tu gravidă. Dar cum mai e până atunci cale lungă să ne-ajungă, despre prezent să îți mai spun una-două. Căci e bine să știi cum stă treabă. Iar treabă stă așa: că aș vrea să te concentrezi, să fii barbata și să îți iei inimă în dinți. Nu e rău deloc pe aici pe-afară. Adică uneori e rău, dar noi o să facem să îți fie bine. Eu și tatăl tău. Așa că haide repede să ne cunoaștem mai bine.

Ai putea crede că sunt o mamă egoistă. Și da, poate e un sâmbure de adevăr și acolo. Dar tare nu mi-ar plăcea să fiu nevoită să îmi tai verigheta de pe deget. Nu am scos-o la timp, iar acum nu arată bine pe cârnăciorul de la mâna stânga. Dacă nu mă crezi, uite o poză. De data asta o să te las să crezi că imaginea face cât 1000 de cuvinte. În rest, o să îți demonstrez contrariul.

Image

Ce zici?! Verighetă? O să-ți explic mai târziu ce înseamnă. Ți-am mai explicat eu una-alta între timp. Oare m-ai auzit? Eu sper că da. Că doar nu oi fi vorbit singură.

Așa că te aștept. Tu știi cel mai bine când și cum, dar eu te aștept mai rapid. Saaaau…acum că mă gândesc mai bine, putem face o înțelegere. Tu te ocupi de când, eu de cum. Încercam așa?

Anyway (o să înveți tu engleză), te așteaptă și mama și tata, și bunicii și mătușile. Te așteaptă marea și pescărușii de aici de la Constanța. Dar cel mai mult verișorul tău, Hugo. Și casa ta de acasă.

Te pup.

PS: Când vezi că se sting luminile, închide și tu ochii și hai să dormim împreună. Pentru că atunci când e liniște totală și nu se aude nici musca, e semn că trebuie să ne odihnim. Pe bune.”

5 gânduri despre „Scrisoare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s