Ca orice alta gravida, experimentez si eu la gramada tot felul de schimbari. Fizice, psihice, emotionale.
Din start, trebuie sa zic ca cele fizice nu sunt deloc placute. Nici una. Absolut nici una. Acum pe ultima suta de metri, cu vreo 2 saptamani inainte de nastere, pot s-o spun cu mana pe inima. Degeaba aud in stanga si-n dreapta cat de bine imi sta gravida. Sau ce privire am in ochi. Sau ce stralucitoare sunt cu aceasta ocazie. Nu, nu sunt. Si ma uit la alte gravide si nici ele nu mi se par ca s-au schimbat in vreun fel. Arata la fel de bine ca intodeauna. Nu exista ‘mai bine’ care sa defineasca perioada sarcinii. Eu asa zic. Si am si motive.
– La inceput apar GRETURILE. Norocoasele poate scapa de asta. Eu nu. Au venit si s-au manifestat ca la carte. Greata dimineata, greata dupa-amiaza, greata-seara. Fata de miros puternic, de mancare, de parfum, de tigara, de gunoi. De orice. Greata pur si simplu parca din senin. Apoi ceva varsaturi. Atarnata toata de vasul de toaleta, cu hartia igienica intr-o mana, in miez de noapte sau nepermis de dimineata. Asa stateam rabdatoare cam din 2 in 2 zile, caci ce puteam sa fac?! Toate astea trec dupa vreo 3 luni de sarcina. Atunci mi-au trecut mie. Asa cum zice si la carte.
– PROBLEME CU TENUL. Cam tot in perioada greturilor apar. Din nou, asta a fost cazul meu. Norocoasele se pricopsesc cu un ten mai sanatos, mai stralucitor (asa cum spuneam mai sus), dar restul se trezesc fie cu acnee, fie cu piele patata. Eu am avut parte doar de prima problema. As zice Slava Domnului. Dar mai bine nu. Hormonii isi fac de cap (ca de altfel pe toate perioada sarcinii), lasa in urma lor un exces de sebum si uite asa se ingrasa tenul si se duce naibii buna dispozitie. Caci se cam duce. Mai ales cand vrei sa arati si tu bine intr-o seara la terasa, la un botez sau pur si simplu la o masa in 2.
– Apoi incep sa se adune KILOGRAMELE. Treptat, incet si sigur. Desi paradoxal, pana acum ti-a fost greata si ai ocolit ceva mancaruri. Aici din nou, norocoasele slabesc. Iar ambitioasele se mentin. Pofticioasele sau pur si simplu nechibzuitele se ingrasa. Ca mine asa. Oricat de tare m-am tinut eu la inceput, nu am controlat deloc situatia. Dupa vreo 4 luni, m-am lasat pagubasa. Ori la bal, ori la spital. O decizie foarte proasta. Desi pasiunea pentru extreme ma bantuie de-o viata. Astfel incat am depozitat cat sa imi tina de cald si pe timp de iarna (si totusi nu mi-au tinut :)) si pe timp de vara. Adica…cam acum. Cam pe la 29 de grade, cand ma topesc pur si simplu si incerc sa opun rezistenta aerului conditionat. Acum cateva zile m-a ademenit nenorocitul iar acum am nas infundat si durere in gat. Pentru a 3-a oara in sarcina asta. Dar la kilograme sa revin, caci despre ele vorbeam cu atata zeflemea. Deci kilogramele astea, in numar foarte mare, nu sunt indicate. Uneori fac rau copilului. Nu e o regula. Dar se poate intampla. Mie mi-au facut rau mie. Mi-au incetinit elanul, mai ales acum pe final si mi-au cam distrus niste vase de sange. Kilogramele astea sunt totodata dusmanul tensiunii. La mine se pare ca totul este sub control. Dar putea sa nu fie. Un alt dezavantaj si cel mai vizibil este cu siguranta aspectul fizic. Retinerea apei in corp e un motiv preaslavit de cele care vor sa se ascunda pe dupa deget. Se poate si asta, evident. Si cred ca mi se intampla si mie. Dar cata apa poti sa retii? Retii, ce-i drept, caci vad ce crenvusti am pe post de maini si ce carnaciori pe post de degete de la picioare. Dar cum spuneam…asta e doar o scuza. Restul e grasime. De la mancat la ore nepotrivite, gen 12 noaptea. De la dulciuri, gen inghetata (inghetata – prietenul si inamicul public nr 1). De la multa mancare la o singura masa. De la combinatii nepotrivite de mancaruri. De la repetarea tuturor celor de mai sus pe o perioada nedeterminata. Si sincer, nu mai stiu de la ce, dar cred ca le-am atins pe toate. M-a avertizat pe mine Maria. Si mi-am dorit s-o ascult. Mi-am dorit sa ma ascult si pe mine, care trambitam in stanga si-n dreapta ca nu o sa iau mai mult de 15 kg. No can do, baby girl. Asta sa fie invatatura de minte pentru viitoarea sarcina. Caci jur cu mana pe inima, ca asa ceva nu se mai poate intampla.
– VASE DE SANGE. Am mai zis ceva de ele parca. Oricum ar fi, s-au spart cateva, pe la picioare. Nu stiu daca de la stat prea mult in picioare sau de la stat prea mult jos. Sau de la kg sau pur si simplu de la genele mele. Cert ca e ca s-au spart si se vad. Se pare ca astea trec. Astept s-o vad si pe asta.
– VERGETURI. Credeam ca scap. Dar de ce ti-e frica nu scapi. Se stie. Asa ca acum, pe ultima suta, observ niste lucruri in jurul buricului care cu siguranta se cheama vergeturi. Tot de la kg in plus se trag. Altfel nu cred ca sesiunile de cremuire de dimineata si seara au fost degeaba. Sau pur si simplu pielea mea este de asa natura incat nu a vrut sa ocoleasca vergeturile.
– BURTA. :) Uitasem de ea. Este prima si cea mai vizibila schimbare, nu-i asa? E dragut cu ea. La inceput, la mijloc de sarcina, mai putin spre final. E burta ta cu un bebe in ea. Incepi sa ii vorbesti, tu si altii din jurul tau, o cremuiesti, o masezi, o mai mangai, o mai asezi pe 10 perne, dar spre final, pare ca se transforma si se intoarce impotriva ta. Tu te uiti la ea, vezi ca misca ceva, dar parca iti imaginezi altceva. Ca de exemplu, un sac de cartofi sau un pepene imens care te impiedica sa te deplasezi in voie, sa te misti lejer, sa te apleci, sa stai pe spate. Dormitul pe burta, adica pozitia aia favorita de somn s-a dus deja. De prin luna a 5-a. La cursul de Lamaze la care merg, o mama zice ca ii va fi dor de ea. Eu n-as zice asta. Desi s-ar putea. Dar in acest moment, vreau fara ea, vreau sa iasa copila. S-o tin mai degraba in brate decat in burta. Pentru mine ar fi mai bine asa. Cred ca si pentru ea. Dupa ce se va fi obisnuit cu viata. :)
Alte schimbari? Stai asa. Ca de la kilograme, mi se trage GARDEROBA. Garderoba de gravida. Caci hainele mai largi, tricourile lejere, rochiile sau fustele lalai (alea cool care iti stateau intr-un fel), au si ele un termen limita. La inceput merg, apoi devin fixe, apoi nu te mai incap. Si apoi treci la cumparaturi. Uneori si la hainele sotului. Ba o pereche de boxeri, ba un tricou. Dar pana cand?! Pana cand bantui magazinele de gravida (cam nasoale) sau raioanele de gravida din alte magazine (si ele cam nesatisfacatoare)? Dupa care iei o pereche de blugi din aia cu banda la burta si treci la raioane normale, dar cu masuri speciale (L spre XL). Si te mai linistesti. Dupa care mai trece o luna si iar se da totul peste cap. Caci burta ia proportii de neimaginat. Si atunci intr-un final, apelezi la hainele mamei. Un tricou, un pulover, o geaca. O geaca de iarna, una de primavara. Doar-doar sa se inchida la fermoar, la nasturi sau ce-o avea. Caci pana cand sa cumperi? Cate haine de gravida poti avea? Or fi ele bune si in urmatoarea sarcina. Dar pana atunci, sa le pun rapid intr-un sac as vrea. Si cat mai in spate in sifonier sa stea.
– OBOSEALA. Vine la pachet de la inceput si nu o poti controla. In primele 3 luni cred, adormeam instantaneu. Inafara de locul dedicat somnului, imi picau ochii in gura pe orice canapea, fie ea si de masina. 5 minute de somn pareau o eternitate. Dar asa se intampla. Apoi o luam de la capat.
Se pare ca intre timp am conturat o lupta intre norocoase si ghinioniste. Nu asta a fost intentia mea. Dar realitatea poate fi si asta. Pe langa constiinta de sine si de corp, atentie si respect pentru tine si copil, mai tine si de noroc.
Dar ca sa compenseze cumva (desi nu prea), vin alte schimbari. Schimbarile de stare sunt cu tot altceva.
– SENTIMENTELE sunt de-a dreptul coplesitoare. Incepi sa te documentezi, sa citesti, sa te pregatesti. Toate astea cu gandul la o alta persoana. O alta persoana care este copilul tau. Un pui de om de care trebuie sa incepi sa ai grija, pe care sa il respecti si sa il ocrotesti. Caci de iubit, cu siguranta il iubesti. Si atunci sentimentele vin de-a valma. Sub forma de plans, de ganduri, de vise, de planuri. Cu cat mai bifezi o ecografie in care vezi o mana, o fata, un degetel, cu atat simti si mai intens si constientizezi mai mult. La toate aceste sentimente legate de copil, mai apare unul. Unul care pune stapanire pe toata fiinta. Primul copil nu era de ajuns. Primul copil cu omul iubit este insa ceva in plus. Te uiti la cel de langa tine, iti aduci aminte de primul sarut, de prima noapte impreuna, de primul dans, de prima intalnire. Hop acum, primul copil. Pai daca asta nu e o senzatie unica, atunci nu stiu ce e.
Si cam toate astea ar trebui sa tina in frau durerile si toate cele negative de mai sus. Nu prea se intampla asta. Dar stiu ca durerile se uita. Pe cand toate sentimentele astea vor ramane pe viata. Acolo in inima, alaturi de altele la fel de frumoase.
Se vede ca e prima sarcina. La a 2-a, n-o sa mai scriu nimic. :) Doar daca o fi de mai bine.
Ma uit in sus si cred ca ar mai fi de scris. Acum nu imi mai dau seama. Dar sigur mai sunt si alte schimbari. Schimbari care trebuie asumate.
anașimaria 