Mi-e dor de multe lucruri si de si mai multe senzatii.
In aceste 9 luni am tot experimentat diverse stari. Unele interesante, altele mai putin. Altele foarte intense. Dar toate noi. Dar acum, spre finalul sarcinii, ma gandesc cu nerabdare la diferite alte senzatii pe care nu am mai apucat sa le traiesc. Pentru ca pur si simplu nu am mai putut. Nu am mai avut voie sau nu am mai putut.
Fapt pentru care de-abia astept:
– sa merg pe bicicleta
– sa alerg
– sa respir normal (sa scap de rinita si nas infundat)
– sa iau in brate, sa tin in brate, sa sar lejer in brate (asta dupa ce mai slabesc – ceea ce este iar o dorinta arzatoare)
– sa dorm pe burta
– sa fac o baie calda si sa ma uite Dumnezeu in cada
– sa imi vopsesc parul si sa ma bucur de schimbare
– sa beau vin (desi asta va mai dura, din cauza alaptarii pe care o doresc lunga si eficienta)
– sa ma aplec nestingherita si sa fac lucruri cu mana mea (fara sa ii mai rog pe altii)
– sa dansez fara griji
– sa fac dragoste fara temeri
– sa stau picior peste picior
– sa conduc cu viteza
– sa port tocuri
– sa mananc scoici si alte fructe de mare
Nu, nu o sa duc dorul burtii. Am auzit si de astfel de dor, din partea altor mame. Eu insa nu. De fapt nu cred. Nu voi duce dorul nici al burtii, nici al starii de gravida, nici al senzatiei de copil mic in burta mea. Ce-i drept miscarile in burta au fost in mare parte senzationale. Atunci cand nu erau dureroase. Dar mai degraba astept sa o tin pe Zoe in brate si sa o vad in carne si oase. Sa o tin pe piept, pe umar, pe burta si sa o pup peste tot.
Dar mai e putin. Si o sa le iau pe toate pe/la rand.
anașimaria 
