Ești plină de somn, zice el de dimineață. Am intrat aseară în dormitor să o culc pe fata cea mai mică și n-am mai ieșit. M-am trezit la 7 dimineața cu ea cu tot, cocoțată pe mine. Nu-mi venea nici mie să cred că dormisem peste 9 ore, nemișcată, într-o poziție de alăptat, cam prea incomodă. M-a așteptat să vedem un film împreună și eu n-am mai venit. Ce bine e să fii așteptată. Mai ales că eu sunt cea care așteaptă de obicei, să culce el fetele mari.
Da, sunt destul de plină de somn azi și de vreo 2-3 săptămâni încoace tot adorm devreme. La 10:30, la 11 seara. Eu care cred că noaptea mă așteaptă pe mine, special, să-i țin companie, să-i citesc cărți, să-i scriu texte, mesaje sau teme de Master. Uneori îmi ține ea companie și-mi ascultă poveștile sau grijile sau durerile. Noaptea e doar a mea, aș fi zis. Acum noaptea e mai mult a somnului. Somnul fără de care n-aș avea uneori răbdare, somnul care îmi ține cearcănele la depărtare. Am nevoie de somn. Vreo trei ani am stat trează și parcă am așteptat ceva sau am căutat ceva sau am vegheat la ceva. Acum adorm de parcă am terminat cu așteptarea și căutarea. Adorm de parcă aveam nevoie de somn. Adorm și dorm liniștită, poate ca altă dată, ca niciodată. Nu știu. Nu, nu am toată viața de apoi ca să dorm, se pare. Am nevoie să dorm și acum, ca să trăiesc mai întâi viața asta. Dorm și pierd noaptea. Dorm, dar câștig liniște și poate chiar încredere. Adorm fără ca cititul sau televizorul să mă adoarmă. Adorm și dorm de obicei lângă el, după care mă mut lângă ea. Dorm pentru mine și pentru corpul meu. Dorm de parcă mi-au venit și boii și mințile acasă. Căci, în rest, suntem toți acasă, de ceva timp.
Acum după ce am stat să scriu asta, o să încerc să mai citesc puțin. Și dacă nu pot, e ok, că o să adorm. Voi cum (a)dormiți? Noapte bună cu somn bun și iubire. Iubire din săpun.
anașimaria 