Poveștile au putere. Putere să aducă oamenii împreună, să planteze curaj și speranță, să vindece. Ba chiar supraviețuim cu ajutorul lor. Ne cunoaștem când ne povestim, ne împrietenim, ne dăm forță. Povestea unui vecin, povestea unei mutări, povestea unui Camino, povestea unui bloc, a unui oraș, a unei clase de 16 copii, a unui medic, povestea unui animal de la grădină zoologică, povestea hainelor Christine on the Clouds sau a prăjiturilor Lulu’s Cake de care tot zic, orice poveste. Oriunde e o poveste, mai puțin pe etichetele de la detergenți. Poveștile astea nu sunt doar descrieri sau verbe sau observații, participative sau nu, sunt surse de însănătoșire. Ascultăm povești pentru că mai sunt și alții ca noi, pentru că li s-a mai întâmplat și altora. Căutăm povești pentru că vrem să aflăm că nu suntem singuri. Vrem să ne facem bine, să reparăm ceva din noi sau din viața noastră, nu doar să aflăm că e ceva interesant dincolo de gardul alb, de ochii verzi, de rochia second hand sau haute couture. Am știut asta dintotdeauna. Și cu cât ascult oameni care cred același lucru, îmi dau seama că nimic nu este mai vindecător în lume decât să poți să-ți spui povestea – personală, scrisă, descoperită, cea pentru care ai suferit, dârdâit, insistat. Și apoi, cineva să te asculte. Despre asta e vorba la The Power of Storytelling. Despre toate cele de mai sus, dar anul acesta, foarte mult, despre vindecare.
Ediția aceasta este fix despre puterea poveștilor de a vindeca lumea, de a pansa, alina, mângâia, clarifica chiar. Și la această ediție, ca la oricare alta, vor fi prezenți scriitori, jurnaliști, comunicatori, cântăreți, povestitori toți până la urmă – Jonathan Gottschall, Lisa Taddeo (care a scris „Three Women” – aici este un fragment din carte), Tatiana Țibuleac (care a scris „Vara în care mama a avut ochii verzi” și “Grădina de sticlă”, dar eu am citit-o doar pe prima), Jacqui Banaszynski, desigur, Ioanida Costache, despre care am aflat la editia de anul trecut, Lucia și mulți alții, care apar aici. Eu nu merg anul acesta, deși ar fi trebuit să fac cumva și să nu ratez vreodată acest eveniment, la care merg deja de 3 ani.
Nu vă invit nici pe voi să mergeți la conferință, pentru că e deja sold out. Nu mai sunt locuri. Dar poate sunteți deja printre cei care merg. Norocoșilor. Vă spun doar să căutați mereu povestea. Să nu uitați de ea. Să fiți, poate, parte din ea. Să o spuneți. Să o ascultați.
anașimaria 