M-am transformat într-o regină odată cu al treilea copil

Sunt o regină. Înconjurată de perne, aproape mai toate moi, colorate, pufoase, ba chiar frumos mirositoare. Una, cu triunghiuri, cumpărată când am născut al doilea copil și pe care pun capul celui de-a treilea copil la alăptat, a venit tocmai din Danemarca. De la Ferm Living. Reginele știu să aleagă perne. Și să le folosească. Acesta este tronul lor, până la urmă.

Stau cu spatele pe trei perne, cu cotul drept pe una, cu mâna stângă pe încă două. Am lângă mine un pahar plin cu apă, ciocolată cu alune, telefon, șervețele, tot ce-mi trebuie, la o întindere de mână. Aproape orice ordin îmi este îndeplinit (deși ordinele mele sunt puține). Dacă e ceva ce vreau sau nu am, un măr, două, trei, niște migdale, niște struguri, cer să mi se aducă și mi se aduc. Vine cineva și-mi servește rapid o farfurie plină.

Reginele nu sunt deranjate foarte mult. Nu sunt sunate sau supărate, prea des, primesc colete, pe care uneori nu dau nici măcar bani, dimineața li se face omletă cu cașcaval irlandez sau ou poșat cu toast și avocado și dacă ar avea mai mult timp să iasă din casă, li s-ar face și masaj. Pe care însă ar trebui să dea bani, pentru că masajul unei astfel de regine ar dura cam patru ore. O oră pentru tălpi și picioare, o oră pentru brațe și două pentru spate.

Dar ca orice regină, am o datorie. Trebuie să am grijă de un regat întreg. Sunt responsabilă de bunăstarea supușilor mei, de sănătatea lor, de mucii și dorințele lor. De-asta nici nu dorm prea mult. Mă gândesc cum să le fac să le fie bine, ce să le dau să mănânce, cum să le alin supărările și dacă se poate, să le alung durerile. Nu mereu, dar uneori când există o durere mare-mare, cea mai mare, (poate cineva s-a simțit nedreptățit, neîngrijit sau neiubit sau poate, mai rău, cineva a pierdut jocul Păcălici) e destul că am fost acolo. 

E greu, e o onoare și o responsabilitate. Regatul meu înseamnă trei omuleți pe care pare că îi conduc, însă doar încerc să îi însoțesc, alături de un rege, pe drumul vieții lor. Deși, dacă mă întrebați pe mine, regatul pare să fie, deocamdată, un singur om. Unul de 5 kg și 58 de cm.

Nu dau regatul meu pentru nimic.