Crăciunul aprecierii

Am o prietenă minunată, blondă, relaxată, D. Nu e din București, dar pentru că zilnic trimite mesaje din cartea ei de învățături, respectiv citatul zilei, e ca și când ar fi lângă mine.

O parte din mesajul de astăzi, din ziua de Crăciun, este următorul: „Astăzi este marți, Ziua Aprecierii. În fiecare zi de marți din viața ta, manifestă-ți intenția de a aprecia tot ce-ți iese în cale. Apreciază vremea de afară, mijloacele de transport, marile invenții, casa pe care o ai, mâncarea pe care o consumi, patul în care te odihnești, familia, colegii de muncă, cei care te ajută, sănătatea de care te bucuri, corpul de care dispui, ochii, urechile și celelalte organe de simț. Focalizează-ți aprecierea îndeosebi asupra momentelor sublime pe care le-ai trăit în trecut și imaginează-ți-le pe cele pe care urmează să le trăiești în viitor.”

Și da, e firesc. Să apreciem ce avem când avem, nu doar când ducem lipsă. Să  apreciem ce ni se întâmplă, lucrurile bune, obiectele de care ne folosim, viața pe care o avem, lucruri pe care le credem noroc sau noroc chior sau pur noroc. Există norocul, bată-l focul?! Să mulțumim hainelor, casei, mașinii, cum face Marie Kondo (din greșeala am scris Mărie – Mărie Kondo), pe care eu de-abia am văzut-o la față, deși online, să recunoaștem meritele care sunt și alte noastre, dar se pare că și ale necuvântătoarelor. Și aici mai degrabă mă refer la oale, nu la animale.

De exemplu, noi, aici la părinți, nu (mai) avem apă de două ore. Apă. Caldă, rece, niciun fel de apă. Avem apa plată pe care o bem, la sticlă, ca orice om care are un Mega la 100m de casă, dar nu mai curge apă la chiuvetă, nu mai e apă în vasul de la toaletă, nu mai e apă pentru spălat o mână, un picior, un fund de bebeluș, nu mai e apă cu care să spălăm farfuriile, tacâmurile, nimic. Improvizăm, desigur, luăm de la vecini (până mâine când poate vom rezolva ceva), dar uite așa apreciem importanța și prezența apei.

Astfel că, în ziua acestui Crăciun apreciez că există, de obicei, apă curată și potabilă pe care o putem bea. Și ar mai fi câteva lucruri cu care chiar aș putea întocmi o listă.

Ce apreciez azi și acum?

  • Crăciunul alături de un nou-născut. E o minune și e a noastră.
  • Ajutorul pe care îl primesc de la el și apoi de la restul lumii.
  • Grija copiilor mai mari pentru acest copil cel mai mic.
  • Cozonacii pe care pot să-i mănânc.
  • Caltaboșul cu covrigi.
  • Masa de înfășat pe care o avem.
  • Că încă putem folosi (și cumpăra) scutece biodegradabile.
  • Că suntem sănătoși, în ciuda episoadelor spontane de febră și muci.
  • Că am rezistat chiar și cu trei ore de somn pe noapte.
  • Că am avut timp să decorez masa.
  • Că suntem sănătoși la cap și la corp. Toti.
  • Casa cu sufragerie mare.
  • Veselia și în același timp momentele de liniște.
  • Cadourile primite – chiar dacă pe unele o să le schimb.

img_4808

img_4805
Cel mai amuzant cadou a fost al Kirei, elefantul Barnaby. De fapt, amuzant e brandul cu nume cool și amuzant – and the little dog laughed.

Aș mai putea aprecia (oare am folosit deja de prea multe ori acest verb?!) și altele, mai multe, mai des, dar mi se pare greu să fii recunoscător zi de zi. Pentru, uneori, vreau doar să mă plang. Sau să ventilez, cum am mai auzit. Sper să nu aberez.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s