Păpușa cu frați. Probabil cel mai potrivit cadou din lume.

„Păpușa cu frați” este câștigătoarea premiului „Probabil cel mai potrivit și frumos și emoționant cadou din lume, oferit unei mame cu trei copii”. Așa cum probabil Carlsberg este cea mai bună bere din lume, pentru unii oameni, (pentru mine este Corona, dar eu beau cam o bere pe an, așa că nu am o părere avizată), acest obiect de artă decorativă, după cum apare descris pe site-ul galeriei de unde a fost cumpărat, mi-a ocupat deja câțiva centimetri din bilbiotecă și toată inima de drag. 

Păpușa cu frați, în care mama, adică eu, eram păpușa și frații erau de fapt surori, este o sculptură din ceramică glazurată, pe care am primit-o acum două zile. Posibil cel mai frumos cadou primit vreodată, în viață. Sau de când sunt mamă. Numele autorului este Alexandru Ariciu, nu-l cunosc, dar mă bucur că a gândit acest obiect pe care eu l-am primit  în postura mea de mamă. Pe site-ul galeriei este prezentat așa: „figura protectoare a părintelui este reprezentată printr-un personaj feminin cu trăsături ce transmit o liniște copleșitoare. Desenul de inspirație bizantină este transpus pe suprafața ceramică printr-o grafie ireproșabilă a liniei. Ochii larg deschiși descriu o lume interioară marcată de griji, răbdare și o bucurie nemărginită. Figura maternă preia înfățisarea unui copac sau a unei flori ce susține prin forța naturală nașterea vieții.”  

Păpușa cu frați

E o forță abilitatea asta de a da naștere. În contextul actual, unui copil, dar pană la urmă, orice naștere, a unei idei, unui proiect, unei case, unui Boeuf Bourguignon este o forță. În perioada asta când sunt atât de emotivă și emoționată și plângăcioasă și vulnerabilă (tocmai ce am împărțit băltoaca de lacrimi cu fetele, aseară, și nu doar în povestea cu Alice pe care tocmai o citeam, dar și în realitate), să îmi zică cineva că sunt puternică și să mă facă să mă simt întocmai, e un alt cadou, la fel de potrivit.

Un gând despre „Păpușa cu frați. Probabil cel mai potrivit cadou din lume.

  1. Puterea feminității stă în mlădierea unduioasă a sufletului și în abnegație. Slăbicune, vulnerabilitate? Cândva o să se renunțe la aceste etichetări de suprafață privind „sexul slab”. Tocmai pentru faptul că este lipsită de această scoarță a durității, proprie nouă, ea, femeia, dovedește tăria apei. Care împrumută de la mediu toate proprietățile, se face una cu acele însușiri, cald, rece, înghețare, topire, într-o dinamică numai de ea știută, răbdătoare și perseverentă. De aceea.nu se oprește niciodată. Trece prin, trece pe lângă, trece…modificând orice obstacol, oricât de dur.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s