Dintotdeauna ai știut că poți. Că ai putere. Că de tine depinde totul. Chiar și atunci când te gândeai că nu mai depinde, de fapt, de tine. Nu lăsa puterea să plece din tine, zice fata frumoasă, cu brățară la picior. Nu da puterea ta altora. Atunci când te enervezi și te înfurii și te panichezi, le dai altora din puterea ta. Adună-ți puterea și puterile înapoi în corp, în inimă, prin acceptare și prezență, adună toată forța în gândurile și emoțiile tale.
Puterea e în tine. Nu ești nici neputincios/oasă, nici incapabil/ă, nici inutil/ă. Ai o putere, oricum vrei să o numești. Puterea e adevărul tău. Te-ai născut cu ea, poate ai pierdut-o pe drum, poate în școală ți-a fost luată, poate în adolescență ai oferit-o fără să îți dai seama, poate te-ai prefăcut că o redobândești. Ea e mereu acolo. Caut-o, fii conștient/ă de ea.
Puterea ta e în mâinile tale. Puterea mea e în mâinile mele. În corpul meu, în mintea mea. Dintotdeauna am știut asta, în teorie le știu pe toate. Astăzi când le-am auzit din gura Andreei de la Suntuncopac, cuvintele au fost, și ele, mult mai puternice. Cuvinte puține, nu neapărat acestea, respirație multă, lacrimi. Lacrimile au venit datorită multor alte cuvinte, despre care aș putea să scriu separat, pentru că fiecare cuvânt e o lume.
Fotografiile sunt făcute de o altă Andreea, care mereu e cu aparatul foto de gât și atunci când vrea să ne arate și nouă, pune fotografiile aici, pe Picturesque.
anașimaria 