Nu e ok ce se intampla. E oribil si infricosator. Sa fii abuzat, in halul asta de abuzat. Fara asta violata de niste cunostinte si de niste alti straini, e ceva peste limitele mele de intelegere.
Cred ca strainii sunt o specie de oameni atragatori la care poti descoperi tot felul de surprize placute, coincidente dubioase si totusi amuzante, veri de gradul 20, nume de copii sau marci de trotinete similare. De multe ori strainii se pot transforma in prieteni pe viata, soti sau domnisoare de onoare. E amuzant sa vorbesti cu straini pe strada intr-o piata din Barcelona sau intr-un satuc din Insulele Canare. Dar cand strainul, el pentru mine sau eu pentru el, zice NU, atunci asta va ramane in continuare. Un strain oarecare caruia ii respect decizia de ne-comunicare.
O decizie pe care incerc sa o respect la toti oamenii din jur, fie ei copii sau adulti. Fie ei cunostinte de orice fel. Ne cunoastem, ne batem pe umeri, dar nu e nu. Iar atunci cand aud de unii care nu fac asta (pentru mine asta e un adevar universal, da), ma infurii si mi se ridica firele de par de pe maini. Ca pe picioare ma epilez mai des.
Oamenii astia din Vaslui, cati au fost ei, 7-8, care nu doar ca nu respecta spatiul personal, dar il incalca cu brutalitate, au violat o fata. O cunostinta de-a lor. Au violat-o pe rand, timp de 3 ore. Ea a cerut sa fie lasata in pace, ei nu si nu. Mi se intoarce stomacul pe dos.
Violul imi distruge toate sperantele intr-o lume mai buna. E o crima. Si ma transforma si pe mine intr-o criminala. Ma gandesc ca as omori cu mainile mele goale barbatii care violeaza. In mod special pe astia care au violat acum. I-as omori, i-as da cu capul de pereti, i-as arunca de pe stanca. Fara accesorii, cutite, pumnale. Cu mainile mele pur si simplu, cu pumnii, atat cat as fi eu in stare. Nu i-as chinui asa cum au chinuit-o ei pe ea, i-as omori pur si simplu ca sa scape lumea mai repede de ei. Nu m-as gandi ca sunt si ei baietii unor mame, ci ca sunt eu o mama de fete. Si ca in lumea asta sunt multe fete si mame. Mi se intoarce stomacul, ma doare pur si simplu in capul pieptului de nervi si dezgust si furie. Imi vine sa dau timpul inapoi. Sa o iau pe fata aia din statie de unde au gasit-o nenorocitii astia si apoi au dus-o in camp sa o violeze, PE RAND, timp de 3 ORE. Am mai zis. Sa fi fost unul si doar o secunda si tot l-as fi omorat.
Ii povestesc lui Zoe ca nu exista oameni rai, ca sunt doar oameni suparati, care sufera, ca fiecare om are mai multe lucruri bune decat rele. Ca cele rele ies la suprafata cand nu exista iubire. Bla bla uri in care cred se pare, pana la proba contrarie. De exemplu, in momentul asta ma doare undeva de suferinta violatorilor. Suferinta lor ma lasa cuprinsa de groaza, pentru ca s-a transformat in agresiune, in viol, intr-o salbaticie inspaimantatoare.
Citeam articolul Ioanei si ma gandeam cat de importante sunt discutiile despre intimitate cu copiii. Despre bariere, despre refuz, despre spatiul personal. Despre cat de sanatos e sa spuna NU si despre cat de bine e sa respecte viata si spatiul altui om. Fie el si pui. Nu e NU si cu asta basta (de la refuzul mancarii pana la refuzul unei persoane straine) si este asa sanatos sa ne invatam copiii ca e ok sa refuze, sa spuna NU cand nu vor ceva, orice. E dreptul lor atat de puternic si de corect. Pentru ca este perfect normal ca atunci cand o straina vrea sa o ciupeasca sau sa o pupe, sa refuze, sa ma caute, sa se bage in mine, sa tipe la ea toata incruntata „Nu-ntelegi?”. Sa se revolte de acum ca asa e corect. Spatiul ei e viata ei.
Nu mai pot de nervi. Ma gandesc la fata asta, ce-o fi simtit ea, ce-o fi gandit despre tampitii astia cu creierul prajit si nu din ala gustos. Cum a lesinat ea de doua ori. Cum nu era mama ei langa ea sa o ajute. Cum nu era nimeni atunci si nici acum.
Ba, invatati-va copiii de mici sa nu mai dea buzna in obrajorii fetelor sau in buclele baietilor. Si nici voi nu mai faceti asta. Ca ajunge toata tara un mare sat din Vaslui, vorba Simonei Tache.
Mai e si un film popular de-l danseaza toata lumea in care Baby-cum-o-cheama ii zice partenerului de dans, mai in gluma, mai in serios: „This is my dance space, this is your dance space”. Ca ei se pupa dupa ce-si intersecteaza spatiile, e o alta poveste, nimeni nu tipa NU. Dar va rog din tot sufletul, nu intrati in ringul celuilalt, daca nu aveti acces. Nici cu bocancii in casa, nici cu nimic. Si ma opresc aici.
anașimaria 
