Iti place sa faci mereu ceva nou. Ceva misto, cool, nemaivazut, nemaiintalnit. Si mie. Si mie imi plac terasele noi si cool si saltul cu parasuta, plimbarile spontane, calatoriile cu avionul de azi pe maine. Si tie iti place adrenalina. Si mie. Iubesti la nebunie sa fii surprins. Placut surprins, evident. Sa nu te plictisesti. Sa simti ca nu traiesti degeaba. Oooo, o placere. Nu ai copii si nu te gandesti la ei. Nu deocamdata. Iti plac, dar nu acum. Sunt draguti, dar sa fie ai altora. Au haine dragute, dar nu din banii tai. Nu tu fato, nu tu baiete. Pentru ca vrei spontaneitatea, adrenalina, nemaivazutul din fiecare zi. Si crezi ca un copil te tine in casa. Sau pe langa casa. Sau pe langa hotel, atunci cand te hotarasti sa mergi la un hotel, la mare, la munte sau oriunde crezi ca esti dispus sa conduci cu un pui de om in spate. Si mai crezi ca nu stii ce sa faci cu un copil. Cum sa ii vorbesti, ce-o intelege el. Cum sa il pupi, cat de mult, cum sa il adormi, ce sa ii cumperi. Dar e ceva ce sigur nu crezi. Nici nu crezi ca e posibil si ca s-ar fi putut intampla asa ceva. Nu iti imaginai, nu credeai si nici in vis nu visai. Pentru ca nu ai trait si deci nu ai simtit. Dar cand o sa traiesti, o sa te minunezi si o sa te crucesti. Eu asa traiesc si de-atunci numai in rime vorbesc.
O sa te crucesti cand o sa simti adrenalina din jurul unui copil. O sa ramai mut de uimire in fata primul zambet. O sa te gandesti de unde a venit, ce ai facut ca sa apara, cum sa faci sa il vezi din nou. Primul cuvant o sa te nauceasca. O sa vrei sa il auzi zi de zi. O sa vrei sa il prinzi pe iphone, tableta, camera video mai ceva ca un bungee-jumping. O sa fii socat de cantitatea de caca. O sa fii dat pe spate. O sa fii dat pe spate mereu pe parchet. Nu tu pat, canapea sau altceva moale. Nici macar covor. O sa fii dat pe spate de manute grase, de picioruse scurte. O sa ti se para cool, misto, nemaivazut, nemaiintalnit. Si poate o sa mai faci un copil. Sau doi. Sau trei. Si atunci o sa ti se pare cool si misto si nemaivazut. Pentru ca atunci cand unul o sa vrea la olita, unul o sa vrea orez cu lapte, iar al treilea o sa dea cu buza de parchet, o sa fie clar o situatie pe care nu ai mai intalnit-o in viata ta. Ca atunci in episodul ala din Friends, cand Monica ii invita la o discutie in bucatarie, pe Mos Craciun si pe Holiday Armadillo.
Si deci spuneam ca viata cu copii sau copil este adrenalina pura. De fapt nu cred ca am spus, dar aici voiam sa ajung. Ca nici nu stii ce te asteapta. Ca fiecare secunda genereaza ceva nou. Ca viata asa cum o stiai, se schimba. Si se schimba in favoarea ta. In fiecare secunda se poate intampla ceva. Ceva ce nu credeai vreodata ca o sa se intample. Sau la care nu te asteptai. Eu de exemplu nu ma asteptam ca in ultima seara la mare sa stam 2 ore pe plaja sa ne uitam doar la kite-uri cum zboara. Si eu si copilul de 2 ani si cel de 2 luni, si ta-su si matusa. 2 ore cu ochii in sus. Nu ma asteptam sa ma trezesc azi-dimineata la 7 si sa observ ca Milla nu se trezise. Si se culcase la ora 8 si ceva seara si deci dormea de aproape 11 ore. Copil la 2 luni. Nu ma asteptam sa am succes cu alaptatul din prima. Nu ma asteptam ca Zoe sa fie creata si blonda si cate si mai cate. Sau sa fie sasaita. Nu credeam ca un miros de bebelus iti inmoaie picioarele si inima. Nu stiam ca poate fi asa de greu, dar atat de emotionant sa te imparti intre doua fete frumoase si iubitoare. Toate m-au surprins. Nu ma asteptam sa simt cum mi se rupe inima in doua si cum dragostea se imparte egal, dar diferit si frumos ambilor copii. Numai premiere. Numai sentimente misto si nemaiintalnite. Adrenalina, iti spun. Si asta incepe de la nastere. Cand nu stii daca e bine, sanatos, bolnav, are toate mainile, picioarele, ii bate inima. De atunci esti complet naucit.
Zoe si Milla in prima zi acasa
Milla si Zoe in maternitate