Zoe, Zoe, Zoe. Sau Tzoe, cum ii spune Dania.
E o minune sa o vad cum creste. Si cum ne umple inimile cu bucurie. Pentru ca ni le umple, zau. Cred ca aveam inimi pline si de iubire si de fericire. Dar bucuria asta pe care ne-o da ea este incredibila. De 5 luni, creste, creste si ne veseleste. Cu chitaielile ei, cu strigatele si rasul, cu schemele din picioare, cu miscarile din maini, cu pozitiile de somn, cu nasul borcanat si uneori infundat, cu picioarele durdulii si manutele micute.
Tot de 5 luni, ma chitai si eu cu ea. De fapt de vreo 3-4 asa. Ca la inceput plangeam. Dupa care m-am obisnuit, am lasat totul sa vina de la sine si a iesit foarte bine.
Nu stiu cand a trecut timpul. Care timp trece totusi greu cu mai mult sau mai putin aceleasi activitati zi de zi. Cu toate astea, de 5 luni imi petrec aceste zile cu un pui frumos de om si ma bucur de el maxim. Sper ca si ea sa se bucure de mine si de noi toti din jurul ei. Pentru ca toti o iubesc si o dragalesc si ii cumpara lucrusoare sau ii lucreaza de mana hainute.
La multi ani, fata draga si frumoasa. Sa cresti din ce in ce mai frumos si sa iti fie mereu bine.
XOXO
Pupici adica
(asa se vorbeste acum cand tu ai 5 luni)
anașimaria 