La volan

E greu sa conduci pe soselele din Romania. E greu si stresant si scump si deprimant. In cea mai mare parte.

Exceptiile precum Transfagarasanul, DN13 (undeva intre Brasov si Sighisoara), o sosea prin campie, prin Bucovina sau un drum minunat spre Cucuteni sunt prea putine si nesemnificative. Din pacate.

Pentru ca in rest soselele sunt populate de alti soferi. De soferi rai si nesimtiti. Si de politisti care asteapta spaga. Si de masini foarte foarte mari. Ale caror soferi sunt rai si nesimtiti si in plus, cred ca marimea unui jeep le da putere asupra celorlalti. Fapt pentru care se baga fara rusine, fara avertisment, fara multumiri, parcheaza fara jena, conduc claxonand si isi traiesc viata din trafic injurand. Inafara acestor zei cu jeep, restul sunt taximetristi scarbiti (de job, de viata, de orice), proprietari de masini luxoase sau de Dacii vanjoase. Si toti laolalta sunt rai si nesimtiti. Pentru ca nu folosesc bunul simt, nu au rabdare, nu le pasa, nu gandesc, nu intuiesc. Sufera de ceva si isi varsa nervii in trafic, pe alti soferi, pe pietoni, catei si biciclisti.

Iar eu ca sofer ce am aflu (bonus femeie – dar sexul in trafic este o alta poveste – la fel de picanta si deranjanta), simt totul pe pielea mea si mi se face cam rau. Rau cand agitatia si aglomeratia si poluarea unui oras (si-asa cu defecte si probleme si neajunsuri) sunt depasite de trafic cu zgomot infernal.

Urasc soferii care alcatuiesc traficul din Bucuresti. Si as indrazni sa spun si din Romania. Am voie sa ii urasc? Cred ca am.

Pentru ca am vazut cu ochii mei soferi care coboara din masina si sparg geamurile altora, care dau palme, claxoneaza minute in sir, scuipa, lovesc cu bata sau fac accidente intentionat.

Din alta categorie, mai putin agresiva, dar deloc inofensiva, am vazut soferi care nu cunosc reguli de circulatie. Scrise sau nescrise. Sau care le cunosc, dar nu le pasa.

Sau soferi fara empatie. Care nu-l inteleg p’ala care vrea si el sa intre pe soseaua principala. Si nu-l lasa. Nu-l lasa de-ai naibii! Nu si nu. Dupa ei, potopul.

Si mai am voie sa ii urasc pentru ca am termen de comparatie. Pentru ca in Madrid sau Barcelona sau Stockholm sau Graz sau Atena sau Londra sau New York sau Viena, soferii nu fac lucrurile de mai sus. Sau Amsterdam sau Budapesta sau Lisabona. Nu mai tin minte cum era la Paris, dar cred ca si acolo exista un bun simt. Fie el si dirijat sau impus. Poate in Cairo. Acolo era cu claxoane. Si in Istanbul. Dar tineau loc de stopuri. Aveau o scuza.

Despre politistii din trafic nu mai vorbesc. Din aia cu glumele la ei si/sau cu gandul la bani. Dintre astia multi, unul mi-a luat acum 2 zile permisul. Pe buna dreptate, cred. Nu mi-am dat seama si nu am acordat prioritate. Si cum astepta ceva si ma tot intreba diverse, am zis la naiba, eu nu fac asta. Asa cum n-am facut-o niciodata de altfel. Pentru ca nu pot. Pur si simplu. Nu pot si deci nici nu stiu. Si nici daca as sti, nu cred ca as putea. Ce pana mea. Oricum se gasesc altii care sa dea bani in Romania. Oare au pusculita pentru mita ascunsa undeva?

PS1: Am cunoscut si oameni buni si atenti si rabdatori si curtenitori si zambitori. In Romania. Cu si fara jeep. Si soferi binevoitori. Si taximetristi iubitori. Dar putini. Prea putini.

PS2: Si da, totul vine dintr-o frustrare. Ca nu apuc sa le spun in fata. Si deci le spun aici. Pentru ca soferii astia smecheri de care am tot scris, coboara geamul atat cat sa injure si sa tipe. Tu nu mai apuci dreptul la replica. Ce, sunt prosti?! Rai si nesimtiti, da. Prosti, neh.

PS3: Eu claxonez foarte rar la volan. Folosesc luminile pentru atentionare. Si nici nu injur. Pentru ca am rabdare. Iar cand am nervi, incerc sa ma pun in locul celuilalt. Adica nu sunt o sfanta, dar incerc sa fiu umana.

PS4: Cu gropile nu stiu cum stam fata de altii din afara. Dar cu ochiul liber si cu mintea limpede, tind sa cred, ca stam prost.

PS5: Mi-ar placea sa locuiesc in Barcelona. Unde jur ca soferii de autobuze au cea mai mare rabdare din lume si conducatorii auto respecta regulile. Sau poate nu sunt rai si nesimtiti?!