As vrea sa consemnez aceasta zi din viata lui Zoe, cand a dormit de aseara, de la ora 23:00 pana azi la ora 13:00, cu doar 2 treziri pentru lapte si astea spre dimineata (la 6:15 si la 10:00). Iar atunci a mancat, nu gluma. O intamplare fericita as zice eu. Mai ales pentru somnul nostru.
Dar asa cum se intampla de obicei, dupa un lucru bun, urmeaza si ceva rau. Si anume plans necontrolat si fara oprire. Si cumva ‘din senin’. Evident, plansul nu e rau, asa cum aveam sa citesc si sa invat din cartea „Bebelusul meu intelege tot”, dar cand pare ca nu exista situatie de iesire, nici nu stii cum sa mai aplici teoria. Dar, independent de aceasta carte, am fost sfatuita, mai nou, sa spun copilului Tatal Nostru. Ca o fi deocheat. Ceea ce poate a fost, caci apoi s-a oprit instantaneu. Ce-i drept, am si plimbat-o prin toata casa, dar fara sa ii cant, sa o alint sau orice altceva.
Si deci tind sa cred ca rugaciunea si-a facut efectul. Mi s-a mai intamplat si in alta zi, dar credeam ca e o coincidenta. Uite insa ca bebelusii chiar se deoache si asta e remediul. Ca la adulti.
Doar lor, cica trebuie sa le spunem Tatal Nostru de 9 ori. Nu ajunge doar de 3.
O fi ceva adevar si in asta. Cu copiii mici nu se stie niciodata.
Acum doarme. Sa vedem daca pot urmari proba de la sol a fetelor noastre.
anașimaria 