…sa fiu acum la Cannes. Direct la festival. Sa merg la un workshop, 2, 3, sa il ascult pe Hegarty (seminarul are loc as we speak), sa stau pe scarile din interior ale Palatului si sa privesc forfota de acolo. Sa iau in primire geanta de delegat si sa caut curioasa inauntru. Sa merg la o petrecere pe plaja, iar dimineata sa ma grabesc catre un Young Lions Master Class, sa mananc niste scoici sau un Sandvis Club de pe croazeta.
Mi-ar placea sa merg la ultimul film Ice Age.
Mi-ar placea sa imi iau bilet la Best Fest si sa merg in fiecare zi.
Mi-ar placea sa plecam in vacanta planificata anul trecut, cu popasuri dese prin sudul Italiei si al Frantei.
Mi-ar placea acum sa ma sui pe bicicleta si sa ma tot plimb. Sau sa merg la plaja si sa plec neagra. Tot acum.
Mi-ar placea sa fac toate astea, daca n-as avea un pui de om in grija.
Mi-ar placea sa fac multe altele si totusi imi place sa stau cu fata mea draga. Pentru ca asa e acum. Stai langa ea constant. Mai putin cand trebuie sa stau in pat si sa dau cu betadina si baneoci la operatie. Timpul de calculator e mai scurt. Cred ca am si inceput sa imi astern gandurile mai rapid.
E greu si pare ca uneori ne depaseste situatia. Pe mine cel putin. Dar fiecare noua experienta e o provocare. Uneori mai grea. Iar daca Zoe plange cam mult si vrea doar sa manance, atunci asa sa fe. Dar cand e linistita, are asa o fata senina. Si curata. Si frumoasa. Si rade in somn. Si apoi se incrunta. Si apoi iar rade. Si are cele mai dragute picioruse. Este o minune. Nu stiu ce ar trebui sa simt ca mama, dar simt ca totul se invarte in jurul ei. Ca ea este maimutica care trebuie protejata, ingrijita si iubita.
In rest, vom avea timp pentru toate.