Nu stiu ce fac altii, dar eu sunt treaza de o ora. Intr-o dimineata de duminica. Dupa ce am vazut Jocurile foamei, azi noapte, la cinema si am ajuns acasa dupa 12. Putine ore de somn, deci. Dar nimic nou la capitolul asta. Caci orele astea de somn, se tot imputineaza pe noapte ce trece. :) Explicatia naturala si logica este ca se pregateste corpul pentru trezirile copilului. Nu-i asa? Altfel nu-mi dau seama. Si totusi nu e rau. Pentru ca desi inainte dormeam cu brio chiar si peste 12 ore si parca aveam nevoie de ele, mai ales in weekend, acum e ok si cu 6. Ce-i drept si pozitiile de somn sunt maxim 2 si la un moment dat pozitia verticala face mai mult cu ochiul.
De fapt, stiu ce fac altii. Tocmai asta fac. Dorm. Unii dupa o noapte petrecuta la Rokolectiv la MNAC sau la White Sensation la Romexpo. Altii poate dupa o noapte la Polivalenta, la Weekender, Sau dupa editia de aseara de Future Shorts. Asta puteam sa fac si eu. Sa merg la Future Shorts. Acum mi-am dat seama. Doar ca am uitat. In timp ce cautam un film la care sa mergem, trebuia sa ma fi luminat ceva ca la Bragadiru se pun scurtmetraje misto.
E clar, se simte regretul din scris. Pentru ca desi la White Sensation sau la Rokolectiv (unde tare la-s fi ascultat pe Matias Aguayo) nu puteam sa ajung (nu mai pot sta mai mult de o ora in picioare – poate nici ora aia din pacate), macar la filme sa fi mers. Ce tantaloaica.
Eh, acum ma uit la pozele facute de altii. Poze care curg si tot curg pe Facebook.
Imi pare rau si totusi nu-mi pare. Ca doar nu chinuiam copila din burta voluntar. Si nici pe mine, na. Ma asteapta alte editii si alte seri. Pentru ca la vremuri noi, indeletniciri noi. Dar si cand o sa vina Zoe, o sa fie nebunie. O sa fie un alt fel de white sensation. :) De-abia astept.
Good things happen for those who wait.