Suntem într-o casă rezervată prin Airbnb, în cartierul Weekawken din New Jersey. La o aruncătură de băț (peste râul Hudson) de Manhattan. Se văd de aici zgârie-norii, deși stăm într-un cartier liniștit care nu deconspiră nimic din zgomotul din partea cealaltă. În New York toate hotelurile care mi-au plăcut mi s-au părut scumpe. Nu că această cazare ar fi fost prea ieftină,. Dar acum 4 luni când făceam rezervarea, ma gânddeam, mai degrabă, la surpriza pe care i-o voi face soțului meu când îi voi spune că de ziua lui mergem la New York. Rezervasem biletele de avion, cu ajutorul unei oferte găsite pe Aventurescu.ro și cazarea, după cum an mai zis, cu ajutorul lui Airbnb.
4 luni am ținut acest secret. Am vrut să ajungem aici, pentru că ăsta e locul care i-a plăcut lui cel mai mult din lume. Prețul biletelor era decent, perioada s-a potrivit, copilul mare urma să fie în vacanță (deci nu avea nevoie de cineva, musai, la teme sau la condus spre școală), s-au aliniat planetele cum s-ar zice.
Oricând primeam un mail, un reminder sau un mesaj de la gazdă sau de la Austrian Airlines, încercam să îl ascund printre alte mailuri, din alte foldere. Când i-am făcut fetiței mici viză (revin cu info), m-am concentrat să completez aplicația, să depun formularele, să plătesc taxa fără să afle. Pentru că oricât de mult mi-aș dori o vacanță doar în doi, un copil așa mic și alăptat are nevoie de mama lui. Așa că mititica și pufoșica noastră Kira a venit cu noi peste Oceanul Atlantic, peste 7000 de km, cu tot cu zâmbetul și piciorușele ei. Pe când alți doi copii, ceva mai mari, sunt sigură că se simt foarte bine, pe rând, și alături de două bunici și o bonă și o mătușă.
Nu mă gândeam că o să ajungem aici în luna octombrie 2019. Nu m-am gândit la vreun moment anume în care am putea reveni în New York, după ce mai fusesem în 2011, în jumătate din luna de miere (eu am ales o bucată de ședere în NY, el o bucată de ședere pe o insulă). De ce tot insist cu orașul asta? mă întreba el atunci, când nu găseam cazare. După 9 zile acolo, i s-a părut și lui cel mai de neuitat oraș. Așa că anul acesta, fără a fi vreo vârstă rotundă, m-am gândit să îi fac această surpriză de ziua lui.
N-am mai ținut niciodată un secret atât de mult timp. Cu o săptămână sau două înainte i-am spus că aș vrea să mergem undeva, noi doi și Kira, iar cu două zile i-am spus că am rezervat deja biletele. La check-in a aflat și unde mergem, din gura domnului de la ghișeu, care a întrebat de la început ceva legat de destinație. N-am mai făcut o astfel de surpriză. Nu știu dacă o să mai fac vreodată. Am trecut prin toate stările, deloc negative sau triste sau frustrante. Toate stările de entuziasm și de curiozitate și de plăcere. Mi-am tot imaginat momentul în care va afla unde mergem. Am amânat cât mai mult momentul în care i-am spus că plecăm. Iar momentul a fost, desigur rapid. Mă uitam la el, parcă nu îi venea să creadă, dar tocmai ce auzise asta din gura omului, deci ăsta era adevărul. Plecam spre Viena și apoi spre New York.
Și acum suntem aici și azi e ziua lui, trebuia să fim la un spectacol de jazz la care făcusem rezervare, la Dizzy’s Club, din Lincoln Center (unde mai fusesem), dar Kira care ar fi avut nevoie să adoarmă, nu prea a dorit să facă asta și atunci noi n-am insistat si am luat autobuzul spre casă. Am revenit acasă deci, unde am mâncat palmierul de ciocolată în care îi pusesem o lumânare (nu mă întrebaîi de ce nu a vrut tort, căci unele lucruri nu le înțeleg nici eu), el și-a pus o dorință, eu m-am gândit ce chestie să fii la New York de ziua ta. Mi-a zis ca i-a plăcut, ce i-a plăcut și ce nu, am înțeles. Am avut asteptări legate de aceasta surpriză, n-as ști să zic dacă l-am făcut atât de fericit pe cât credeam eu că o sa-l fac, dar nici nu mai îmi pun întrebări. Le primesc pe toate asa cum le observ sau mi se oferă. Deocamdată păstrez zâmbetul lui din dimineața plecării, ziua în care am fost la noul MoMA, adic acum 3 zile, tot la sugestia lui, bucuria lui de a mânca de la Five Guys și orice ne mai rezervă bun această plimbare și o să îi placă. Bilete la un meci de baseball nu am găsit, dar nici din cauza asta nu sunt dezamagită. New York-ul nu pleacă nicăieri. Desi, după cum am vazut la emisiunea Sinking Cities, pare in pericol să ne mai inunde. Doar dacă nu-l inundăm noi la 2-3 ani cu mai multă iubire.
anașimaria 