E bun acest film: Our souls at night. Un film romantic zice IMDB-ul, dar nu e doar despre romantism, orice ar însemna asta. E delicat și precaut precum mersul demn de vârsta a treia, e simplu, sincer, ca viața în care dai voie gândurilor să se transforme în cuvinte. Iar cuvintele se întâmplă, și inimile nu mai sunt singure, nu se mai frământă și nici oamenii.
Pe mine m-a cucerit titlul. Ce se întâmplă cu sufletele și inimile noastre pe timp de noapte, când luminile se sting, când se trag obloanele, perdelele, jaluzelele și râmân doar gândurile în locul vorbelor? Addie și Louis, protagoniștii, văduvi amândoi, au găsit o soluție. De fapt ea a găsit-o și el a acceptat. Au început să doarmă împreună. Unul lângă altul, în patul ei. Și apropierea și vorbele s-au transformat în prietenie, într-o vecinătate emoțională binevenită, cu toate că erau vecini, în cartier, de-o viață.
M-a cucerit noaptea. Voi nu iubiți noaptea și toate sentimentele care ies doar atunci la suprafață? Noaptea e despre somn, dar așa de mult și despre vorbe, sex, dragoste, mângâiere, cunoaștere, dezinhibare, vin, lectură, povești. Addie își asumă teritoriul nopții, știe ce să zică și când, cum să înceapă seara, cu ce mâncare, cu ce cuvânt, îmbrăcată sau dezbrăcată.
M-a cucerit lejeritatea. La 70-80 de ani, nu mai ai nimic de pierdut, deși niciodată nu ai nimic de pierdut de fapt. Așa că vorbele care se spun au mai fost gândite, iar acum ies la iveală de bunăvoie. Ce ușurătate. Ce îndrăzneală firească.
M-a cucerit intimitatea. Posibilitățile intimității sunt bogate, la orice vârstă, între doi oameni străini, cunoscuți, vecini, apropiați, de orice fel. Intimitatea apare aici în atingeri, priviri, vorbe, în rutină, în mers, fără să fie plictisitoare, forțată, deranjantă. Își pun întrebări între ei, cu voce tare, direct, le repetă, vor să se cunoască, ea vrea să afle toate detaliile, preia uneori controlul, el nu se ascunde, de ce ar face-o. Spun mereu adevărul. Parcă așa se întâmplă în Lost in Translation. Sau în Ma nuit chez Maude. Dar altfel.
Jane Fonda și Robert Redford, căci ei sunt cei doi cărora le iese atât de bine această intimitate, au mai colaborat și la alte filme, alte trei filme (The Chase; Barefoot în the Park; The Electric Horseman), iar el se pare că a zis „Mai voiam să fac un film alături de ea înainte să mor”. Așa e cu prieteniile pe viață. Se încăpățânează să supraviețuiască și să se manifeste în orice formă.
anașimaria 