Kira și Ottolenghi

Nu știu exact de ce unii copii stau în burțile mamelor lor atât de mult. Mai mult decât te-ai aștepta, în cazul în care te aștepți la altceva. Mai mult decât zice o ecografie sau estimează un doctor, mai mult peste termen, mai mult decât poate corpul tău. Fata mea cea mai mică, pe care am născut-o între timp, a depășit cu câteva zile, ca și celelalte două fete de altfel, 41 de săptămâni. A stat acolo, unde și eu, și alții, ziceam că îi e bine. Și i-a fost bine, până când nu mi-a mai fost mie, cu hipertensiune, cu edeme și cred că atunci nu i-a mai fost nici ei, căci în ziua când mi s-a recomandat să vin la spital nu doar pentru o monitorizare, dar și pentru internare, tot atunci au început și contracțiile. Ce coincidența și ce potrivire. Până atunci însă, eu cred și glumesc cum că ea a avut un motiv să mai aștepte în burta mea mare și rotundă-mai-mult-ovală, ca un balon. Și acest motiv a fost Ottolenghi. Mai precis preparatele din cartea lui, Plenty.

Cartea aceasta Plenty, a faimosului domn bucătar Yotam Ottolenghi are numai rețete apetisante și ușor de preparat și gustoase și sănătoase. Că e o carte cu rețete vegetariane, asta am observat mai târziu. Oricare dintre ele suportă, sunt sigură, prezența unei garnituri – carne, pește, calamar, orice. Jur că este exact ca în descriere: „Organizate pe ingrediente, de la rădăcinoase la fructe, bogăția lor de culori, savori și texturi este extraordinară. Fotografiile luxuriante ale lui Jonathan Lovekin vă vor inspira să preparați zi de zi aceste delicii fabuloase.”

Eu am avut ajutor în bucătărie, singură am făcut o singură rețetă, integral, în rest, am făcut pe bucăți, iar A, care stă la noi o perioadă, a contribuit semnificativ la prepararea acestor bucate și la expunerea lor exemplară în farfurii. În plus, dincolo de tot ce am gătit împreună din Plenty, am avut aproape 4 săptămâni de sarcină cu tot soiul de mâncăruri bune, ceea ce nu a fost rău deloc. Nici pentru mine și nici pentru Kira, iubita cea mai mică, la care ajungea totul, într-o formă sau alta, după cum ne confirmă știința.

Recomand rețeta de pe copertă, nu degeaba apare ea chiar acolo, pentru că e foarte simplă, iar după ce urmezi acei câțiva pași, mănânci o super porție de vinete sau două sau cinci sau câte încap în fiecare burtă, balon sau nu că a mea.

Dar cel mai bine vă arăt niște fotografii. Fotografii cu niște propuneri din carte, dar și separat de ea, care s-ar putea să vă placă, ba chiar să le încercați și voi.

Pentru săptămâna viitoare, poate ne iese una dintre aceste rețete, la fel de simple. Și care, cumva, o să ajungă prin lapte, tot la Kira. Draga de ea.