Status

Scriu din ce in ce mai rar pe blog. Nu e bine. Pentru ca am atatea de scris. Pentru ca se intampla atat de multe. Si nu vreau sa le uit. Si inevitabil, pe unele o sa le uit.

Deci trebuie sa le scriu, ca sa nu le uit si sa mi le amintesc mereu. Cand a zis Zoe pentru prima data ‘ma-ma‘, cand a facut primul pas in fata, nu doar in spate, cand am descoperit un restaurant misto si oricand am facut ceva care mi-a facut viata frumoasa.

In capul meu se deruleaza toate. Ma bag in pat si ma gandesc ce o sa scriu. Ce cuvinte o sa folosesc si cat de lung va fi textul. Dimineata uit. Pentru ca daca nu scriu, nu tin minte. Si cum totul vine de la sine, trebuie sa profit. De timpul pe care mi-l permit sa il dedic acestui scris. In rest, tot timpul meu este al ei. Al fiicei.

Astfel ca trebuie sa bifez condica si sa mentionez asa:

– ca azi am primit scaun de masa cadou pentru Zoe. Cadou de la unchiul ei. Nu am inca scaunul in posesie, dar el exista si va fi al ei. Sta bine in el, ca l-am testat (i-am facut poze in el, de s-o fi saturat). Se tine bine in fundul bombat. :) Sper sa si manance bine in el si sa descopere cu drag cele mai gustoase si mai sanatoase alimente din pozitia verticala, cu picioarele indoite si gura deschisa. Despre haine, maini si bavetici nu stiu ce sa zic. Vedem dupa cat de messy si fussy si funny o sa fie.

– ca tot azi am incercat sa imi ridic permisul de conducere. Cel ridicat acum o luna si jumatate. Nu am reusit. Dupa ce am asteptat jumatate de ora, cu o singura persoana inainte la coada, am aflat ca aveam nevoie de dovada de 15 zile. Care dovada am si trimis-o la gunoi, dupa ce au expirat cele 15 zile. Nimeni nu mi-a spus ca trebuie pastrata. Iar creierul meu nu avea de unde sa proceseze o astfel de informatie, pentru ca ea nu a existat. Fara dovada, nu se da carnetul. Buletinul nu e de ajuns. Am fost deci cu Zoe la purtator, in marsupiul nostru gri, de la Udriste la Unirii sa caut notar care sa redacteze o declaratie pe proprie raspundere. O declaratie care sa zica care a fost cauza ridicarii permisului si sa justifice inexistenta dovezii. Gasit notar (multumesc lui laceanu), primit declaratie, platit 62 de ron pt ea. 62 de lei!!! OK. Cu calm inapoi spre politie, ca doar au program pana la ora 18. E timp berechet. Ajung din nou la Brigada Rutiera si surpriza. Timpul n-a mai avut rabdare si mi-a tras o teapa mare. Programul era pana la ora 16. Maine e o noua zi. Asa zicea Scarlett. Asa o fi.

– tot azi a fost cald si bine si de asta am si iesit la plimbare cu Zoe, cu caciula ei alba cu urechi si cu geaca de fas de la bunica-sa. cea care a familiarizat-o pe maica-sa cu magazinul catimini. De unde am aflat ca hainele extrem de colorate pot fi si frumoase. Cele pentru copii, caci de ele vorbesc.

– durata unei plati la utilitati la self-banking ing nu este de 20 de secunde, precum zic ei. pentru factura romtelecom am pierdut 10 secunde, iar pentru cea enel, vreo 90. daca nu mai mult.

– am reusit sa ma sincronizez cu Zoe treaza si sa bag rufe la spalat in 2 randuri. Timp in care am iesit si din casa. Ca sa nu ii spele masina in cap. Desi zgomotul si miscarile masinii i-au fost mai mereu pe plac.

– maine ma transform in Mos Nicolae (desi exista deja unul in familie, pe  numele lui de botez Nicolae, dar care raspunde si la numele de tata si bunic) si pun cadouri dragute in ghetute. Pentru cei 2 membri frumosi ai familiei de baza si apoi pentru ceilalti membri, la fel de frumosi si dragastosi.

– mai am putin din cartea Baby-Led Weaning. Cartea faimoasa despre autodiversificare. Mai am putin, putin. Parca nu imi vine sa o termin rapid. Poate tocmai la deadline :) Mai sunt 4 zile. :) Desi Zoe a inceput sa molfaie painici si focacii si lipii deja si nici nu mi-am propus sa ii bag ceva in gura (inafara de lapte) chiar la aniversarea de 6 luni. Ea insa a luat-o dinainte, a inceput sa fure de prin farfurii si mi-a placut sa o vad si sa o simt pregatita. Asa deci, in curand ne asteapta mancarea. Si pe mine si pe ea. Caci vom manca impreuna, la fiecare masa si vom vedea cum o sa iasa. Noroc cu cartea asta, cu site-uri, cu bloguri si alte resurse ajutatoare. Baza e cartea. Dupa care vin persoanele care sustin atat practica cat si teoria. Ma bucur ca exista toti. Ca sa am de la cine sa invat. Maria, Dana si alte mamici prietene fizice sau virtuale.

– acum incep sa ma uit la Vocea Romaniei. In loc sa ma culc. Dar ce sa fac in timp ce pompa imi este prieten si dusman si timpul este pretios si poate fi folosit in favoarea entertainment-ului? In reluare deci, ma asteapta emisiunea, pe controversatul si hulitul voyo. Dar pe care eu il iubesc deocamdata, pentru ca imi da voie sa ii ascult cantand pe toti copiii si tinerii astia atat de talentati si doritori sa castige trofeul asta mare Vocea Romaniei. (Zoe, nu te ingrijora, tu esti vocea mea :))

Cam asa sta treaba.

Noapte buna.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s