De cand e bunic, tata parca e si mai tata. De cand e bunicul lui Zoe, adica. Caci bunic e de vreo 2 ani deja. Bunicul lui Hugo.
Dar acum este mai atent, mai iubitor si imi poarta mult mai mult de grija. O grija mult mai vizibila. Caci sunt sigura ca el mi-a purtat mereu de grija. Doar ca nu prea mi-a aratat.
Ma suna mai des si ma intreaba ce fac. Imi da sfaturi (uneori cam nepotrivite, dar eu le apreciez oricum :)). Ma viziteaza. De cate ori vine in Bucuresti, cam o data pe saptamana (vine la dentist, saracul), trece si pe la mine. Pregatit cu diverse lucruri de la Mega Image (eu ii zic sa imi ia 2 mere si un fresh de portocale, el imi ia 20 de mere si 3 fresh-uri), cu aparat foto si cu rabdare.
Este fascinat de Zoe si ii face poze de fiecare data.
Din pacate pentru el, o cam prinde dormind. Iar eu nu o scol. Nu fac greseli din astea. :) O data a vazut-o in starea ei vioaie si alerta. Care apoi a devenit cam prea alerta.
E dragut tata. Imi place de el asa. O iubeste pe Zoe, iar ea cu siguranta o sa il iubeasca inapoi.
Si mama ar fi iubit-o. Ar fi fost o bunica frumoasa si ar fi ingrijit-o cu drag. Si totusi, cred ca o iubeste de la distanta. Pana la cer si inapoi.
anașimaria 