Zoe de 9 ani

Zoe, bine ai venit atunci și acum, zilnic, în viața mea. Ești primul om grozav pe care l-am născut. Am fost acolo la sosirea ta. Din mine ai venit, dar și din tatăl tău, am fost lângă tine, ai stat pe mine, am fost împreună și suntem de 9 ani. Îmi doresc să fie vreo 90. La 9 se întâmplă niște lucruri, scrie Ana aici, e un salt, e un punct de cotitură, sper să pot să ofer încrederea și sprijinul de care ai nevoie. M-aș simți vinovată dacă n-aș putea, pentru că te-am născut să îți fiu alături, necondiționat, cum se zice.

Primul meu copil. Prima mea fată, despre care acum știu că e prima, pentru că au mai urmat încă două. Iubita mea veselă care râde cu tot corpul și plânge cu toate lacrimile. Fata mea cu părul de aur, pe care o îmbrățișez din plăcere și o cert din neputință. Zoe a mea de 9 ani. Zoe venită la mare, aproape de plajă, lângă inima mea.

Zoe de 9 ani merge la gimnastică, la înot și la karate. A renunțat deocamdată la pian, deși dacă am fi avut pian în casă, ar mai fi cântat. Nu a renunțat la Lego, nici la păpuși, nici la îmbrățișările mele. Face duș în loc de baie în cadă, merge la Mega să cumpere lapte sau unt sau banane, e atentă la cum se îmbracă, a renunțat la fuste și rochii, dar nu de tot. Zoe a mea de 9 ani. Se bucură când stă de vorbă cu adulții la fel cum povestește cu prietenele ei. Citește de plăcere, dar și când îi impun un timp. Îi plac benzile desenate și poveștile, dar din ce în ce mai mult cărțile despre corp și univers. Joacă fotbal cu colegii, dar și în curtea bunicilor. Zoe care iubește cozonacul și musacaua și înghețata și avocado și multe altele. Zoe face roata și încă o roată și apoi de zece ori podul de sus sau de jos.

Avem atâtea amintiri împreună, atâtea bucurii și supărări și călătorii și îmbrățișări. Amintiri cât pentru 9 ani, mulți ani, însă doar primii 9. Îmi amintesc de ziua nașterii, de patul de lemn din spitalul din Constanța, de obrajii tăi, îmi amintesc când am stat pe trepte amândouă, în prima zi de grădiniță și ne-am uitat la ceilalți copii, îmi amintesc de câte ori ai vorbit frumos cu Milla, chiar și de câte ori ai lovit-o, de câte ori ai mirosit părul și ceafa Kirei, îmi amintesc cum te-ai jucat cu scoici pe plaje pustii, cum am țipat una la alta când a început școala online. Observ cum zâmbești din orice colț de cameră, am în minte dansul de balet de la Palatul Copiilor și bucuria din trambulină. Îmi amintesc iaurtul din păr, body-ul roșu din ziua de la Bancă, rochia cu tulle de la Sărbătoarea lampioanelor.

Sunt aici, Zoe, dintotdeauna. La mulți ani. Să fii sănătoasă și iubită în fiecare zi din viață. De ziua ta, mergem la Therme, așa cum ți-ai dorit. O să primești al doilea Lego pe care ți l-ai dorit și alte câteva surprize. O să mănânci tortul pe care ți l-ai dorit. Câteva dorințe împlinite. Să ți se îndeplinească și multe altele, iar dacă nu, să te bucuri de alte lucruri, așa cum vin ele.

Fotografia superbă e făcută de Dan, fata superbă e chiar ea, cu două săptămâni înainte de azi, când eram pe dealuri, prin județul Argeș.

4 gânduri despre „Zoe de 9 ani

Lasă un comentariu